Alexandria a ajuns să fie considerată capitala cunoașterii și a învățăturii, în parte datorită Marii Biblioteci unde au lucrat mulți savanți importanți și influenți în timpul secolelor III și II î.e.n.
Biblioteca din Alexandria nu a fost prima bibliotecă de acest gen. În Grecia, cât și în Orientul Apropiat antic a existat o lungă tradiție a bibliotecilor. Cea mai veche arhivă înregistrată de materiale scrise provine din vechiul oraș-stat sumerian Uruk, în jurul anului 3400 î.e.n., când scrisul abia a început să se dezvolte.
Curatoria savantă a textelor literare a început în jurul anului 2500 î.e.n. Regatele și imperiile de mai târziu ale Orientului Apropiat antic au avut tradiții lungi în colecția de cărți. Vechii hitiți și asirienii aveau arhive masive care conțineau înregistrări scrise în limbi diferite.
Cea mai faimoasă bibliotecă din Orientul Apropiat antic a fost Biblioteca Asurbanipal din Ninive, fondată în secolul al VII-lea î.e.n. de regele asirian Asurbanipal (668–627 î.e.n.). O bibliotecă mare a existat și în Babilon în timpul domniei lui Nebucadnețar al II-lea (605–562 î.e.n.).
În Grecia, se spunea că tiranul atenian Pisistratus a fondat prima bibliotecă publică majoră în secolul al VI-lea î.e.n. Din această moștenire mixtă a colecțiilor de grecești și din Orientul Apropiat a luat naștere ideea Bibliotecii din Alexandria.
Biblioteca a fost una dintre cele mai mari și mai semnificative biblioteci ale lumii antice, dar detaliile despre ea sunt un amestec de istorie și legendă. Cea mai veche sursă de informații supraviețuitoare despre întemeierea Bibliotecii din Alexandria este scrisoarea pseudopigrafică a lui Aristeas, care a fost compusă între 180 și 145 î.e.n.
Biblioteca probabil a fost întemetată în timpul lui Ptolemeu întâi
Se susține că Biblioteca a fost fondată în timpul domniei lui Ptolemeu I Soter (323–283 î.e.n.) și că a fost organizată inițial de Dimitrie de Phalerum, un student al lui Aristotel care a fost exilat din Atena și refugiat în Alexandria, la curtea ptolemeică.
Cu toate acestea, scrisoarea lui Aristeas conține informații despre care se știe acum că sunt inexacte. Potrivit lui Diogenes Laertius, Dimitrie a fost un student al lui Teofrast, care era un student al lui Aristotel. Alte surse susțin că biblioteca a fost creată în schimb sub domnia fiului lui Ptolemeu I, Ptolemeu al II-lea Philadelphus (283–246 î.e.n.).
Biblioteca a fost construită în Brucheion (Cartierul Regal) ca parte a Mouseion (un loc cu alte clădiri de artă și cultură). Scopul ei principal a fost să arate bogăția Egiptului, cu cercetarea pe plan secundar, dar conținutul ei a fost folosit pentru a-l ajuta pe conducătorul Egiptului.
Aspectul exact al bibliotecii nu este cunoscut, dar sursele antice spun că biblioteca deținea o colecție de suluri, coloane grecești, un loc de recreere, o cameră pentru mese comune, o sală de lectură, săli de ședințe, grădini și săli de curs, creând un model pentru campusul universitar modern. O sală conținea rafturi pentru colecțiile de suluri de papirus cunoscute sub numele de bibliothekai. Conform descrierii populare, pe o inscripție deasupra rafturilor scria: „Locul vindecării sufletului”.
Conducătorii ptolemeici au vrut ca Biblioteca să fie o colecție a tuturor cunoștințelor și au lucrat pentru extinderea colecțiillor bibliotecii printr-o politică agresivă și bine finanțată de cumpărare de cărți. Ei au trimis agenți regali cu sume mari de bani și le-au ordonat să cumpere și să adune cât mai multe texte, despre orice subiect indiferent de autor.
Copiile cele mai vechi ale textelor aveau prioritate
Copiile mai vechi ale textelor au fost favorizate față de cele mai noi, deoarece se presupunea că au suferit mai puține modificări și, prin urmare, era mai probabil să semene mai mult cu ceea ce a scris autorul original. Acest program a implicat excursii la târgurile de carte din Rodos și Atena.
Potrivit scriitorului grec Galen, sub decretul lui Ptolemeu al II-lea, toate cărțile găsite pe navele care intrau în port erau duse la bibliotecă, unde erau copiate de scribii oficiali. Textele originale au fost păstrate în bibliotecă, iar copiile au fost livrate proprietarilor.
Biblioteca s-a concentrat în special pe achiziționarea de manuscrise ale poemelor homerice, care au fost fundamentul educației grecești și venerate mai presus de toate celelalte poeme. Prin urmare, biblioteca a achiziționat multe manuscrise diferite ale acestor poezii, etichetând fiecare exemplar pentru a indica de unde provine.
În perioada romană, biblioteca și-a pierdut finanțarea
Prestigiul Bibliotecii a scăzut treptat pe parcursul mai multor secole. Acest declin a început odată cu epurarea intelectualilor din Alexandria în 145 î.e.n. în timpul domniei lui Ptolemeu al VIII-lea Physcon, ceea ce a dus la demisia lui Aristarh din Samotracia, bibliotecarul șef, și auto-exilul său în Cipru.
Mulți alți cărturari, inclusiv Dionysius Thrax și Apolodor din Atena, au fugit în alte orașe, unde au continuat să predea. Biblioteca, sau o parte din colecția ei, a fost arsă accidental de Iulius Cezar în timpul războiului său civil din 48 î.e.n., dar nu este clar cât de mult a fost distrusă și se pare că fie a supraviețuit, fie a fost reconstruită la scurt timp după aceea.
Biblioteca și-a deminuat valoarea în perioada romană, din lipsă de finanțare și sprijin. Între 270 și 275 e.n., Alexandria a văzut o invazie a Palmyrenilor și un contraatac imperial care probabil a distrus tot ce a mai rămas din Bibliotecă.
Foto: Redare artistică a Bibliotecii din Alexandria, pe baza unor dovezi arheologice.
CITEȘTE ȘI:
Adevărata Cleopatra, ultimul faraon al Egiptului
Cum a reinventat Egiptul, Muḥammad Ali
